Terorism

De mai bine de un deceniu, terorismul, cât și lupta impotriva acestui cuvânt, au invadat discursul democratiei ziliere din tări mici și mari de pretutindeni, un concept încărcat de sens – vădit neclar, dar nu mai putin suspect – la o atentă inspectie. Care inspectie, continuată, va aduce în prin plan utilitatea sa în a declara apartenenta binară la o lume fortat bipolară – “motivul” libertătii noastre domestice, cea de toată ziua.

Simplul fapt ca luptăm impotriva terorismului și nu a terorii în sine, e ironic pe mai multe nivele. Definitia terorismului e una deliberat ambiguă, fiind practic nedefinită înainte de a specifica părtile implicate. E terorism atacul și distrugerea civililor și a obiectivelor civile? Convenabil, mai nimeni nu e capabil azi să raspundă la această simplă întrebare fără a califica întâi depre cine e vorba. Ca atare legislatia internatională nu are o bază clară pentru a defini criminal terorismul. Problema devine și mai interesantă când încercăm să evaluăm alte aspecte ale colaborării internationale, prin prisma faptului ca puterea este de departe singurul factor ce contează. Cel ce are putere are dreptate. Cel ce nu are, dacă nu-i destul de șmecher sau simpatic, preferabil ambele, ca să și-i facă – atunci să-si cumpere prieteni. Si nu e ieftin. Da, nu se mai cheama tribut, dări, și plocoane, aceste cuvinte fiind delegate istoriei, asa că în lipsă de sinonime moderne, sistemul azi il numim “economic”, acest sistem ce “crează” o multitudine de „produse financiare”, extrem de „complexe”, dar nu mai putin sclipitoare – asa cum stau ele proaspete, aburinde, mirosind a vanilie și scotișoară pe rafturile virtuale ale mintii colective. Inapoi la terorism.

Un alt aspect este cel al balansului asimetric de forte. Exemplele abundă în istorie unde părtile în dezavantaj au recurs la metode considerate de neacceptat de catre cei favorizati de numere. Dacă al nostru erou Tepeș Vlad, și altii ca el au fost considerati teroriști de către cei ce ne aduceau civilizatia momentului, azi vorbim cu iritare despre piratii somalezi ce terorizează apele internationale, fără vre-un interes în a afla cauzele ce au creat conflictul. Nu, distrugerea ecosistemului și pescuitul intensiv de catre marile corporatii nu e terorism, dar actiunile unora rămași fara o sursă importantă de hrană, pe care se bazau de mii de ani – e. Cam ăsta e momentul să folosim cuvântul – inxexistent în vocabularul presei actuale – duplicitar.

Din păcate victimele terorismului sunt oameni nevinovati. Sistemele, pe ambele părti vor folosi propaganda –  prin presă, religie – pentru a-și atinge scopurile, mutând pioni.

Inainte de toate oamenii vor fi distrusi informational. Dar de acolo pană la exterminarea fizică e doar un pas.

Care sunt cauzele acestei situatii? Dintotdeauna omul a facut distinctia între “noi” și “ceilalti”. Observatii făcute în societati arhaice arată dorinta umană, atunci cand oameni necunoscuti se întalnesc, de a găsi teren comun. Dar dacă acest lucru nu e posibil, ei provenind din culturi foarte diferite, întalnirea poate degenera rapid în conflict. E indiscutabil că “noi” e prin natura sa – volatil, depinzand de context, iterând de la familia directă la cea extinsă, cerc de prieteni, comunitate, regiune, natie, etc., dar există un punct în care “noi” încetează să mai existe. Istoricii tind sa-l numească frontiera culturală. Traditional, regulile aplicate “nouă” vor diferi de cele aplicate “celorlalti”. Situatia actuală este un astfel de exemplu. Când vine vorba de noi avem legi și reguli echitabile, care se aplica tuturor la fel, indiferent de cine e vorba. Când vine vorba de “ceilalti” acelasi tip de reguli tind să dispara și rezolutille internationale vor fi bazate pe „cine, ce, cui?” Aceași actiune poate fi percepută complet diferit în functie de actorii implicati.

Aceasta simplă lipsă de claritate sfârseste într-o mare confuzie, asteptarea generală fiind ca politica internatională să fi evoluat în pas cu legislatiile nationale, când în realitate nu este, nu a fost și nu cred că va fi curând cazul. Astfel că idea de razboi continuu este una reală, și la baza sa și a terorismului se află aceasta inconsistentă, datorită reconfigurarilor demografice: cum poate fi aplicată o legislatie nepărtinitoare “celorlalti”, potential simulând apartenenta la ”noi”? Solutia actuală, de “modelare a perceptiei” poate sfârși prin a deveni un bumerang, transformând în timp o bună parte din “noi” într-o formă de “ceilalti”. Ramâne de văzut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s